Transilvania este un loc aparte, cu trăsături istorice, etnice, culturale şi etnografice care o particularizează net dintre celelalte provincii ale României.

O călătorie prin Transilvania vă va conduce în miezul unei lumi diferite, cu cetăţi şi fortificaţii din Evul Mediu, cu burguri clădide după model german, biserici fortificate, numeroase exemple de arhitectură gotică, renascentistă, barocă şi tradiţii vechi.

Populația

Populaţia autohtonă, organizată în “ţări” şi voivodate de cneji, a fost cucerită, începând din secolul al XI-lea până în secolul al XIII-lea, de regatul ungar. Odată cu constituirea domeniilor feudale, în Transilvania a fost adusă populaţia maghiară.

Pentru consolidarea stăpânirii lor, regii unguri i-au stabilit în regiune pe coloniştii saşi (de origine germană) şi secui. Acestora li se datorează aşezările cu o structură tipic germană, ale căror urme le veţi vedea pretutindeni în regiune.

Românii, maghiarii, saşii şi secuii – etnii atât de diferite între ele – au reuşit să creeze aici o lume inconfundabilă. Lumea şi-a păstrat în mare parte caracterul arhaic. Oraşele transilvănene sunt diferite de tot ceea ce veţi vedea în alte părţi ale ţării.

Burgurilor medievale li s-a imprimat o linie barocă, după ce Transilvania a intrat sub administraţie habsurgică (1699). De-abia după Primul Război Mondial, Trasilvania, împreună cu celalalte teritorii locuite de români – Banat, Crișana, Maramureş – s-a unit cu România, la 1 Decembrie 1918, dată la care se sărbătoreşte azi Ziua Naţională a României.

În această regiune, amplasată în mijlocul ţării, înconjurată de lanţul protector al Carpaţilor, s-a aflat nucleul regatului dac (Sarmizegetuza din Munţii Orăștiei). Ţinutul cucerit de împăratul Traian (anul 106), a fost integrat imperiului Roman.

Romanii au stăpânit aproximativ 165 de ani centrul şi sud-vestul Daciei, construind aici drumuri, castre şi oraşe (Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetuza, Apulum, Napoca, Potaissa, Porolissum) şi efectuând exploatări miniere.

Atât satele, cu cetăţi de tip ţărănesc, cât şi oraşele, puternic fortificate odinioară, au devenit azi centre turistice animate. Veţi avea surpriza de a auzi, într-un sătuc izolat precum Viscri, ca să dăm doar un exemplu. Aici mai degrabă se vorbește engleza, franceza şi germana dăcât în româna.

În aproape orice perioadă a anului vin vizitatori din toate colţurile lumii.

Transilvania

Este aşezată în interiorul arcului carpatic. Transilvania, “țara de dincolo de pădure”, este paradoxal una dintre regiunile cu peisajele cele mai sălbatice.

Departe de agitaţia oraşelor, în mijlocul munţilor veţi putea descoperi peşteri, forme carstice şi stranii formaţiuni naturale. Majoritatea sunt declarate rezervaţii naturale.

Comunitatea maghiară şi germană din Transilvania a păstrat tradiţia Fărșangului şi a Lolelor. Acestea sunt un ritual de izgonire a iernii şi a duhurilor rele, organizat sub formă de carnaval (Fasching). Are loc inaintre de intrarea în Postul Paştelui.

Siebenburgen

Siebenburgen, “tara celor şapte cetăţi”.

Cunoscută odinioară sub denumirea Siebenburgen “tara celor şapte cetăţi”. Transilvania este reprezentată de cele şapte cetăţi legendare ale saxonilor/saşilor (colonişti germani aduşi de regele maghiar Geza al II-lea să apere trecătorile din Carpaţi).

Braşov, Bistriţa, Cluj (înlocuit cu Sebeş, după de a devenit Calvinist, în secolul al XV-lea), Mediaş, Orăştie (înlocuit din secolul al XV-lea cu Reghinul), Sibiu şi Sighişoara.

Venirea saşilor în această regiune a inspirat mai multe legende. Una dintre ele ar fi cea a Fluieraşului fermecat din Hamelin, culeasă de fraţii Grimm în 1816.

Postrivit acesteia, cei peste o sută de copii din oraşul german Hamelin, dispăruţi într-o peşteră, după ce au fost atraşi de sunetele fermecate ale unui străin care cânta la fluier, au reapărut în chip miraculous în Transilvania.

În 1819, fraţii Grimm au semnalat o variantă a legendei, transmisă de Friedrich Muller, un preot de la biserică Neagră din Braşov.

Acesta care scria:”Noi, germanii din Transilvania, suntem copiii luaţi din Hamelin de fluieraşul fermecat şi am călătorit mult timp pe sub pământ, iar apoi am apărut în mijlocul Transilvaniei din peşteră din Mereşti, Valea Varghisului, şi ne-am împrăştiat în cele şapte oraşe şi multe sate ale noastre”.

Fireşte, este vorba doar de o interpretare prin prisma populară a unui fenomen istoric. Fenomenul este cât se poate de comun, cel al colonizării.