Neamţul este ținutul cu una dintre cele mai mari densităţi a manăstirilor şi schiturilor din ţară. Practic, nu este munte în care să nu fie pitit cel puţin un schit ori mănăstire.

Perimetrul în care se află Mănăstirile Neamț, Secu, Sihăstria, Sihla, Agapia şi Văratec constituie un adevărat centru spiritual al Neamţului.

Piatra Neamț

Punctul ideal de pornire în explorarea ţinutului Neamţului este municipiul Piatra Neamţ. Este situat pe terasele râurilor Bistriţa şi Cuejdi şi înconjurat de culmi muntoase împădurite: Cozia (650m), Pietricică (586 m), Crenguţa (852 m) şi Carlomanu (704 m).

La 4 km sud-vest de oraş se ridică pintenul Bâtca Doamnei (462 m). Domină lacul de acumulare cu acelaşi nume. Pe această înălţime au fost descoperite ruinele unei cetăţi geto-dacice, identificate cu Petrodava, menţionată de Ptolemeu în Geografia (III, 8, 4).

Cetatea, având ziduri groase de 3,5 m, întărită cu şanţuri şi valuri de pământ, datează probabil din secolul al II-lea i. Hr., fiind înălţată peste o aşezare din epoca neolitică (faza Cucuteni). În incintă s-au găsit două sanctuare asemănătoare celor de la Sarmizegetusa. Se pare că era un punct fortificat destul de important, de vreme ce figurează pe mai multe hărţi ale Daciei, întocmite în secolele XVI-XVIII.

Încă din 1446 în Piatră se aflau o curte domnească şi o biserică din 1453. Aşezarea a fost ridicată la rangul de târg. În 1491, în timpul domniei lui Stefan cel Mare(domnitor al Moldovei). Aici s-a construit o nouă curte domnească, iar între 1497 şi 1499 au fost înălţate biserica cu hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul şi Turnul clopotniţă.

Din Curtea Domnească, aflată pe un platou din centrul oraşului, s-au mai păstrat doar pivniţele (situate azi în cadrul Liceul Petru Rareş), în care s-a amenajat un muzeu, şi fragmente din zidul de incinta.

Biserica Sfântul Ioan

Biserica Sfântul Ioan este de plan dreptunghiular, fără turlă, având bolţi semicilindrice, o cupolă şi două calote semisferice pe pronaos. În pereţii laterali îngroşaţi ai naosului se află două mici nişe, ce amintesc de abisele bisericilor de plan triconc.

Faţadele de piatră sunt decorate cu discuri de ceramică şi şiruri de cărămizi aparente smăltuite. Turnul lui Ştefan cel Mare, cu înălţimea de 20 m, a fost transformat în foişor de foc. Adaugamdu-i-se încă un etaj, în 1861 în vârful lui a fost instalat un orgoliu adus de la Viena; în încăperea de la parter a funcţionat iniţial o şcoală.

În imediata apropriere se află Muzeul de Artă Eneolitica Cucuteni, care deţine o colecţie arheologică unicat în Europa. A fost amenajat în vara anului 2005 într-o superbă clădire, construită între 1928 şi 1930 de Carol Zâne, cu decoraţii interioare executate de Vincenzo Pusvhiasis.

Între 1930 şi 1948 aici s-a aflat sediul Băncii Petrodava, prima bancă privată din Piatră Neamţ. În sălile dispuse pe două niveluri sunt expuse aproximativ 300 de piese din ceramică aparţinând Culturii Cucuteni, descoperite în peste 150 de situri arheologice din ţară.

Horele de la Frumuşica şi Drăguşeni, Gânditorul de la Țârpești, Soborul zeiţelor, Vasul cu colonete de la Izvoare şi numeroase alte statuiete antropomorfe şi zoomorfe. Din 1995 la Piatra Neamţ funcţionează Centrul Internaţional de Cercetare a Culturii Cucuteni.

Cultura Cucuteni

Civilizaţia Cucuteni – Tripolia, pe numele său complet, acoperă o suprafaţă de 350.000 km². Se întinde din sud–estul Transilvaniei şi Moldova până la Nipru, în vestul Ucrainei. Numele i-a fost dat în urma descoperirilor făcute în anii 1884 şi 1893 în localităţile Cucuteni din judeţul Iaşi şi Tripolia, de lângă Kiev, în Ucraina.

Este considerată cea mai veche cultură eneolitică din Europa (mileniile IV-III i. Hr.) și una dintre cele mai spectaculoase şi misterioase civilizaţii ale preistoriei.

A devenit celebră prin rafinata ceramică pictată cu motive în formă de spirală, cercuri şi meandre. Culorile folosite sunt albul, roşul şi negrul. Civilizaţia a dispărut în chip misterios, 90% din aşezările descoperite fiind distruse prin foc.

La est de Curtea Domnească, lângă Liceul Petru Rareș se înalță Sinagoga din lemn. Este o mărturie despre vremurile când în oraş trăia o importantă comunitate de evrei. La un moment dat în Piatră existau opt sinagogi şi un templu. A fost ridicată după 1766, pe locul unei mai vechi sinagogi din piatră.

La începutul secolului al XVIII-lea, evreilor nu li s-a mai îngăduit să ridice construcţii religioase din alt material decât lemnul. S-a presupus ca edificiul iniţial era foarte vechi, din vremea lui Ştefan cel Mare, astfel ar fi fost inexplicabilă nerespectarea distanţei regulamentare de 150 de stânjeni (300 m) care trebuia să despartă o sinagogă de o biserică creştină.

Doar în virtutea vechimii foarte mari a construcţiei s-ar fi îngăduit nesocotirea acestei uzanţe.
La baza scărilor care urca spre terasă pe care este amplasată Curtea Domnească se afla Teatrul Tineretului, pe a cărui scenă au jucat actori contemporani celebri, precum Maia Morgenstern, Horaţiu Mălaiele, Oana Pelea şi Virgil Ogășanu.

Muzeul Memorial Calistrat Hogaș

Muzeul Memorial Calistrat Hogaș a fost amenajat în casa în care a locuit autorul volumului ”Pe drumuri de munte”, un mare iubitor al ţinutului Neamţului. Casa din piatră, reconstruită în anii 1880, este una dintre puţinele din oraş care mai păstrează intactă arhitectura specifică târgului moldovenesc.

Faceţi neapărat o scurtă plimbare pe Strada Ştefan cel Mare, mărginită de vile vechi şi frumoase. Aceasta porneşte din zona vechii Curţi Domneşti şi vă aduce până în faţa unui mic Parc Zoologic, amplasat la poalele dealului Cozla.

Parcul a fost amenajat între 1900 şi 1904, în urma unor alunecări de teren din anul 1897, propunerea primarului Nicu Albu. În timpul lucrărilor de construire a drumurilor de acces, săpăturile au scos la iveală obiecte dacice, provenind probabil de la o cetate care s-a aflat pe aceste locuri.

Pe două dintre cele trei platouri etajate ale versantului au fost amenajate restaurantele Colibele Haiducilor şi Cercul gospodinelor. Aici puteţi gusta bucate tradiţionale modovenesti. Din punctele de belvedere de pe Cozla puteţi admira panorama oraşului, sclipirile apelor Bistriţei ori ale Lacului Batca Doamnei.

Sus, pe culme, se întinde o poiană largă, pe care iarna se amenajează o pârtie de schi. Aici se află şi punctul terminus al liniei de telegondolă care porneşte din zona Gării.

Puncte fosilifere

Pe culmile Pietricica, Cozla şi Cernegura se afla numeroase puncte fosilifere, însumând o suprafaţă de 53 ha.Acestea fiind puse sub ocrotire şi declarate monumente ale naturii. În aceste zone au fost identificate 38 de specii de peşti fosili. În 1883, Leon Cosmovici, profesor la Universitatea din Iaşi, a descris 21 de specii noi pentru ştiinţă.

O valoroasă colecţie de peşti fosili este expusă la Muzeul de Ştiinţele Naturii. Pornind de-a lungul Văii Bistriţei vă veţi vedea puşi în dificultate de a alege un traseu să porniţi spre lăcaşurile sfinte ale Neamţului (Mănăstirile Bistriţa, Bisericani, Pângăreşti).

Să înconjuraţi pe îndelete Lacul Muntelui, care oferă pe o lungime de 35 km un spectacol de neuitat. Apoi să vă grăbiţi spre staţiunea Durău. Este principala cale de acces spre înălţimile legendarului Ceahlău, să epuizaţi farmecele cheilor Bicazului şi Lacul Izvorul Roşu. De asemenea puteți merge mai departe, spre montanele sate Galu, Fărcaşa ori Borca.

DN15, care porneşte din vestul municipiului Piatra Neamţ spre Bicaz, urmează cursul Bistriţei, ajungând după cca 8 km, în comuna Alexandru cel Bun (fosta Viişoara), amplasată la poalele Munţilor Stânişoarei.

Mănăstirea Bistriţa

La punctul de confluenţă a Bistriţei cu pârâul Viişoara, în satul Bistriţa, se află un foarte vechi lăcaş de cult. Mănăstirea Bistriţa, ctitorită în 1407 de domnitorul Alexandru cel Bun. În 1498, Ştefan cel Mare a construit un turn clopotniţă cu paraclis. Tot el a dăruit bisericii şi un clopot de bronz, pe care apare stema Moldovei.

În 1554, Alexandru Lăpușneanu a rezidit biserica mănăstirii. Lăcaşul de cult, cu ziduri groase de aproape 2 m, are lungimea de 41 m, lăţimea de 15 m şi înălţimea de 36 m.

După satul Viişoara (9 km de Piatra Neamţ), se ramifică la dreaptă o şosea locală spre Scăricica – Bisericani (4 km). La altitudinea de 650m, în mijlocul pădurii de pe Muntele Pietrosu se află Mănăstirea Bisericani. Este ctitorită în 1498 de călugărul Iosif pe locul unui schit de lemn din vremea lui Alexandru cel Bun şi terminate în 1517, prin grija lui Stefaniță Vodă, nepotul lui Ştefan cel Mare.

Hidrocentala Dimitrie Leonida

Revenim pe DN15, din care se desprinde o altă ramificaţie, care duce, după 10 km în aproprierea Hidrocentalei Dimitrie Leonida de la Stejaru. Centrala este alimentată de Lacul Izvorul Muntelui (Bicaz) printr-un tunel de aducţiune lung de 5 km care a fost săpat sub Muntele Botosanu.

Aici, pe malul stâng al pârâului Pângărați, care șopoteşte prin Muntele Păru, se află un alt vechi ansamblu monahal. Mănăstirea Pângăraţi, ctitorită în 1461, în vremea lui Ştefan cel Mare, de călugărul Simion de la Mănăstirea Bistriţa.

Distrusă de un incendiu, în urma unei invazii a turcilor biserica de lemn a mănăstirii, cu hramul Sfântului Dumitru, a fost reconstruită din piatră, între 1552 şi 1558, de Alexandru Lăpușneanu. Originalitatea acestui lăcaş de cult este dată de supraetajarea a două biserici în acelaşi interior.

Tainiţa construită la subsol de Alexandru Lăpușneanu a fost transformată în 1806 de egumenul Macarie într-o biserică aparte, în care se oficia slujba pentru deţinuţi, după ce în mănăstire a fost amenajat un penitenciar. Biserica de la demisol este legată de cea de deasupra printr-o scară semicirculară.

Oraşul Bicaz

Oraşul Bicaz, aflat la o distanţă de 28 km vest (pe DN 15) de Piatra Neamţ, la poalele Munţilor Ceahlău, la punctul de confluenţă a râurilor Bistriţa şi Bicaz. Urmând amenajarea barajului hidroenergetic şi lacul de acumulare Izvorul Muntelui (Bicaz), între 1950 şi 1960, după proiectul inginerului Dimitrie Leonida (1883-1965).

Lacul Izvorul Muntelui, cu o lungime de 35 km, se întinde în dreptul mai multor localităţi nemţene: Bicaz, Pângăraţi, Ceahlău, Hangu şi Poiana Teiului.

La o distanţă de 27 km sud-vest de Bicaz se află Cheile Bicazului – un sector al Văii Bicazului, în care apele îşi croiesc drum, pe o lungime de 8 km, prin Masivul Hăşmaş din Carpaţii Orientali. Parcurgerea traseului între Bicazu Ardelean şi Lacul Roşu, de-a lungul DN 12 C este de-a dreptul spectaculos.

Valea este străjuită, în dreptul acestor chei formate prin eroziunea calcarelor mezozoice ale Hășmasului, de Piatra Altarului (1.121 m), Piatra Pinestilor (847 m), Piatra Arşiţei (835 m), Piatra Glodului, Piatra Surducului, Culmea Ucigaşului şi Poarta de piatră.

În dreptul Gâtului Iadului, se află porţiunea cea mai îngustă a cheilor. Pereţii de stâncă ai Bardosului şi ai Pietrei Surducului, printre care îşi face loc firul curgător al Bicazului, sunt aşa de apropriaţi unul de celălalt, încât razele soarelui nu ating niciodată luciul apei.

Lacul Roșu

Lacul Roșu (judeţul Harghita), cu suprafaţa de 13 ha şi adâncimea de 10,5 m, s-a format în anul 1837. Mari bucăţi de stâncă de pe coasta nord-vestică a Muntelui Ghilcoș s-au prăbuşit în urma unor precipitaţii abundente, închizând Valea Verescheului (Roșului).

La suprafaţa apei acestui lac de baraj natural încă se mai văd trunchiurile brazilor din pădurea care a fost inundată atunci.

Din staţiunea climaterică Durău, situată la altitudinea de 800 m, pornesc mai multe trasee spre vârfurile Munţilor Ceahlău – Ocolaşul Mare (1.907 m) Toaca (1.904 m), Panaghia (1.900 m) şi Ocolaşul Mic (1.712 m). De unde se deschid mirifice privelişti spre Lacul Izvorul Muntelui, văile Bistriţei, Bistrei şi Bicazul munţii Stânişoarei, Bistriţei, Tarcăului şi Hăşmaş.

Particularitatea Ceahlăului, formatul din conglomeratele calcaroase, este dată de masivitatea sa şi de prezenţa unui relief ruiniform deosebit de pitoresc.

Un important centru turistic este şi Târgu Neamţ, situat la 44 km de municipiul Piatra Neamţ, pe terasa râului Ozana. Târgu Neamţ îşi datorează dezvoltarea construirii unei puternice cetăţi pe o stâncă din partea de sud a Culmii Pleşu, între 1374 şi 1391, în vremea lui Petru Mușat.

Comparată de multe ori cu “un cuib de vulture”, aceasta a devenit simbolul oraşului. În cartierul Humulești, odinioară “un vechi şi vesel sat răzăşesc”, se păstrează casa în care s-a născut şi a copilărit neîntrecutul povestitor Ion Creangă.

În aproprierea localităţii Vânători- Neamţ a fost amenajată Rezervaţia de zimbrii şi fauna carpatină Dragoş Vodă. Vizitaţi neapărat Muzeul de Artă Populară amenajat de colecţionarul şi creatorul de măşti Nicolae Popa din Țâpești.

Mănăstirea Agapia

Mănăstirea Agapia, la 9 km de Târgu Neamţ, se prezintă ca o incintă străjuită de construcţii cu ziduri albe. Biserica mare, poartă amprenta stilului neoclasic. A fost pictată în 1858 şi 1860 de Nicolae Grigorescu, pe când acesta avea vârsta de doar 20 de ani.

Maicile din acest aşezământ duc atât viaţa de obște, cât şi viaţa de sine. În satul manăstiresc, cu peste 100 de case în stil architectonic local, puteţi vizita Muzeul Memorial Alexandru Vlahuţă. În această casă şi-a petrecut scriitorul multe veri, avându-i ca invitaţi pe Nicolae Grigorescu, I.L.Caragiale, Calistrat Hogaş, Mihail Sadoveanu şi Barbu Delavrancea.

De la Agapia puteţi ajunge la Mănăstirea Văratec fie urmând un drum forestier (4 km) deosebit de pitoresc, fie întorcându-vă pe drumul local (DJ 155E) spre Valea Seacă (7 km). Veţi trece pe lângă rezervaţiile forestiere Pădurea de Argint de pe terasa inferioară a pârâului Topliţei, şi Codrii de Aramă de pe Dealu Filiorul.

Văratecul este, ca şi Agapia, o comunitate idioritmică. Călugăriţele de aici duc viaţă de sine, locuind în casele proprii din satul manăstiresc. Mănăstirea a fost întemeiată în anul 1785 de maica Olimpiada. Ea fiind fiica unui preot din Iaşi, călugăriță la fostul schit Topliţa, care se afla odinioară în apropriere.

De la Agapia, un drum de munte de (7 km), accesibil auto, duce spre Schitul Sihla. Apoi de aici spre Mănăstirile Sihăstria (3 km) şi Secu (3 km).

Mănăstirea Neamţ

Mănăstirea Neamţ, este una dintre cele mai importante vetre monahale ale Moldovei. A fost ctitorită în secolul al XIV- lea a domnitorului Petru I Mușat. A fost refăcută apoi de Alexandru cel Bun în 1497. Ştefan cel Mare a înălţat o impresionantă biserică, cu hramul Înălţarea Domnului. Contructia din piatră, de plan triconc, are o lungime de 40 m. Este o strălucită ilustrare a stilului moldovenesc din acea epocă.

Reveniţi la DN 158, parcurgeţi 2 km în direcţia Pipirig. După care urmaţi, cale de 4 km, ramificaţia (DC 160) care se îndreaptă spre “ fortăreaţa” Mănăstirea Secu.

Biserica mănăstirii, ridicată în 1602 de vornicul Nestor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche, îmbină elemente arhitecturale moldovenești şi muntenești. Puternice ziduri de incintă, cu tunuri în cele patru colţuri, îi conferă acestei mănăstiri aspect de cetate fortificată.

Mănăstirea Sihăstria

Mănăstirea Sihăstria este situată la o distanţă de doar 3 km, în mijlocul Poienii Atanasie. Păşiţi în incinta Labirintică a “cetăţii” Sihăstriei. Se găsesc porticuri de piatră, pe “străduţe” înguste pavate, printre chilii – mici case de factură ţărănească, aşezate pe platforme la care ajungem suind ori coborând scări din piatră de râu.

Un drum forestier cu lungimea de 3 km, urcă, prin pădure, spre Schitul Sihla. În vârful Muntelui Sihlei, la aproape 1.000 m altitudine, într-o peşteră dintre blocurile imense de stâncă, ce parcă stau să se prăbuşească, şi-a găsit sălaş, în secolul al XVII-lea, sfânta Teodora.

Romanul, ctitorie a lui Roman I Musat, a devenit în timpul lui Alexandru cel Bun reşedinţa episcopală. Catedrala episcopală, ctitorie din 1542-1550 a lui Petru Rareş, încă mai aminteşte de strălucitoarele timpuri de odinioară. În Casa vornicului Done s-a născut un 1912 celebrul dirijor Sergiu Celibidache.

Drumul spre “locul poveştilor” – celebrul Han al Ancuţei – nu este deloc plictisitor. Veţi trece prin sate care, deşi mai puţin cunoscute, reuşesc să surprindă. Vă scot în cale fie vechi biserici, fie misterioase ruine de hanuri, fie mândre conace boiereşti. Fără a mai pune la socoteală ctitoria lui Ştefan cel Mare de la Războieni: inedita manastire-mausoleu.