Suceava a devenit capitală a Modovei în anul 1388.  Hotărârea a aparținut  domnitorului Petru I Musat. După această dată, în partea de răsărit a oraşului a fost construită o cetate de scaun (Fortul Mușatin). Aceasta a fost extinsă mai târziu de Ştefan cel Mare.

Târgul Sucevei – resedința celor mai cunoscuți domnitori ai Moldovei

Petru I Mușat, Alexandru cel Bun, Bogdan al II-lea, Ştefan cel Mare, Petru Rareș, Vasile Lupu. După 1564, la solicitarea turcilor domnitorul Alexandru Lapusneanu a mutat capitala Moldovei de la Suceava la Iaşi. Acesta era nefortificat, şi a incendiat toate cetăţile din ţară, cu excepţia Hotinului.

 Curtea Domnească

Din secolele XIV-XVII nu se mai păstrează decât nişte ruine, în perimetrul străzii Ana Ipătescu, din centrul Sucevei. Pe website-ul nostru se pot găsi mai multe detalii despre cazare in această regiune.

Biserica Coconilor (Beizadelelor)

Este cunoscută şi ca Biserica Sf. Ioan Botezătorul. Este situată pe strada Stefanită Vodă nr. 3, în imediata apropriere a Curţii Domneşti.  A fost ridicată în anul 1643 de Vasile Lupu, ca paraclis al Curţii Domneşti.

Aici asistau la serviciul religios membrii familiei domnitorului. Copiii acestuia, erau numiţi coconi. În curtea bisericii s-a păstrat Fântâna Şipotului Mare, fosta cişmea a curţii domneşti.

Biserica Sf. Dumitru din Suceava

Biserica Sf. Dumitru din Suceava, este situată pe strada Ştefan cel Mare nr. 1 (fosta Stradă Domeasca). A fost ridicată între anii 1534 şi 1535 de Petru Rareş pe locul unui lăcaş de cult din secolul al XIV.

Planul ei este tipic pentru bisericile din epoca lui Ştefan cel Mare.

Multe alte documente din Suceava mai amintesc de perioada de înflorire a oraşului situat cândva la întretăierea unor importante drumuri comerciale.

Biserica Învierea Domnului (Biserica rusească)

Localizată în Suceava, fost ctitorită în anul 1551 de către doamna Elena, soţia lui Petru Rareş.

În Hanul Domnesc (sfârşitul secolului al XVI), clădirea civilă funcţională cea mai veche şi bine păstrară din Suceava, a fost amenajat Muzeul Etnografic.

 Biserica Sf. Gheoghe a Mănăstirii, Sf. Ioan cel Nou

Construcția a început în timpul lui Bogdan al III-lea (1514), fiind terminată mai târziu de Stefaniță Vodă (1522) – ambii fii ai lui Ştefan cel Mare.

Din pictura exterioară, datând din vremea lui Petru Rareş (1532-1534), s-au conservat doar câteva fragmente, pe peretele sudic. Biserica păstrează moaştele Sfântului Ioan cel Nou, aduse la Suceava în 1402 de Alexandru cel Bun şi depuse iniţial la Biserica Mirăuți.

A fost inclusă pe Lista Monumentelor UNESCO, alături de alte şase biserici din Bucovina. Este situată pe strada Ion Vodă Viteazul nr. 2, pe drumul spre Cetatea de Scaun.

Cel mai vechi lăcaş de cult din oraş

Biserica Mirăuți, ctitorită între 1375 şi 1391 de Petru I musat, a fost sediu metropolitan al Moldovei începând cu anul 1402. Până în 1522 toţi principii Moldovei au fost încoronaţi aici. Biserica este situată la poalele Cetăţii de Scaun a Sucevei.

Cetatea de Scaun a Sucevei, situată în partea estică a oraşului. A fost identificată ani în şir cu Gloria militară a Moldovei. Este fostul punct principal de rezistenţă a ţării în faţa pericolului otoman, polonez, tătăr sau maghiar.

Construcţia iniţială datează din timpul lui Petru I Musat (1374). Este cel care a ridicat un fort (Fortul Musatin) de formă rectangulară, în mijlocul căruia funcţiona o capelă de cult.

Urmaşii lui Musat, în secial Alexandru cel Bun şi apoi Ştefan cel Mare, au adus îmbunătăţiri bastionului iniţial. A fost dotat cu un sanț de apărare şi centuri de ziduri groase. Alexandru Lapusneanu a distrus Cetatea Sucevei la ordinal turcilor, dându-i foc.

Muzeul Satului Bucovinean

Se întinde pe o suprafaţă de 6 ha, pe platoul din aproprierea Parcului Şipote. Aici sunt expuse în aer liber 30 de case tradiţionale din lemn şi anexe gospodăreşti. Printre care se află Casa Roşu, Crâşma din Şaru Dornei, un atelier de olar din Marginea, o olointa din Volovăţ şi moară de apă din Mănăstirea Humorului.

Cetatea Scheia (sau Cetatea de Apus)

A făcut parte din sistemul defensiv al oraşului. Ridicată sub forma unui patrulater cu latura de 36 m în timpul lui Petru I Musat (1375-1391) pe Dealul Șeptilici, în partea de nord-vest a oraşului, este abandonată în timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432).

În secolul al XVII, în Suceava trăiau peste 3.000 de armeni. Strada Armenească conserva multe case ale armenilor, de o valoare deosebită, chiar dacă unele dintre ele au suferit modificări majore în timp. În interiorul Cetăţii Zamca situată în partea vestică a Sucevei, se afla o mănăstire armeană din secolul al XVI-lea, înconjurată de un zid de piatră, cu o poartă monumentală.

Mănăstirea a fost fortificată în anul 1691 de regele polon Jan Sobiescki, care a ales-o drept loc de cantonament pentru trupele sale în timpul unei incursiuni în Moldova. Este socotită cel mai important monument al comunităţii armene din România.