Sighișoara, care şi-a căpătat pe bună dreptate renumele de “Nurnberg transilvănean”. Se înalţă în trepte pe Dealul Cetăţii (425 m), de pe malul stâng al Târnavei Mari. De jur împrejur se ridică alte coline: Dealul Gării, Stejăriş, Brădeț, Lunca Postei şi Hula Daneșului.

Cetatea din Sighișoara

Cetatea Sighisoarei a fost întemeiată de coloniştii saşi, aduşi de regele Ungariei Geza al II-lea. Fie în anul 1191, potrivit cronicarului Georgius Krauss, fie în 1198, după alţii. Este singura cetate locuită din sud-estul Europei, declarată din 1999 Patrimoniu Mondial de către organizaţia UNESCO.

Sighișoara a păstrat întocmai elementele universului medieval.

Structura ei urbanistică urmează modelul clasic al cetăţilor medievale: remarcăm o axă longitudinală (nord – sud). Strada Şcolii, care făcea legătura între Piaţa Cetăţii şi Biserica din Deal – este întretăiată de o axă transversală (est – vest). Aceasta făcea legătura între cele două porţi principale de intrare în cetate – Turnul cu Ceas şi Turnul Croitorilor.

În punctul de intersecţie a celor două axe se află centrul civic şi commercial al comunităţii – Piaţa Cetăţii (Burgplatz). Celelalte străduţe ale oraşului (Zidul Cetăţii, Tâmplarilor, Cositorarilor, Mănăstirii, Bastionului) sunt paralele cu axa longitudinală.

Turnul cu Ceas

Indiscutabil, simbolul din Sighișoara, Turnul cu Ceas, numit odinioară Turnul Sfatului (deoarece la primul nivel s-a aflat mult timp reşedinţa Sfatului Orăşenesc), străjuieşte de veacuri intrarea principală în cetate. Ridicat în secolele XIII-XIV, turnul avea iniţial o formă simplă, austeră, asemănătoare probabil celei a Turnului Croitorilor. Acesta străjuieşte cea de-a doua poartă de intrare în cetate, cea vestică.

De abia în secolul al XVI-lea construcţia a ajuns să capete înfăţişarea de astăzi, fiind supraetajată cu încă două niveluri şi dotată cu un foişor. După distrugerea sa, în urma nimicitorului incendiu din 1676, turnul a fost refăcut de arhitecţii Veit Gruber din Tirol şi Filip Bonge din Salzburg şi de dulgherul Valentinus Auslănder.

Impresionantul acoperiş în stil baroc este opera acestor trei meşteri peregrini. Ultima reparaţie a fost efectuată în 1894 de firma fraţilor Leonhardt, prilej cu care acoperişul a fost decorat cu frumoase ţigle smăltuite policrome, în nuanţe de roşu, galben, albastru, verde şi alb, sclipind orbitor, în bătaia razelor soarelui.

Orologiul din Turnul cu ceas

Nivelul al cincilea al turnului adăposteşte, încă din secolul al XVII-lea, celebrul orologiu cu figurine. La început, ceasul arata doar orele, în 1648, meşterul Johan Kiechel, originar din Konigsberg, l-a perfecţionat, astfel încât să bată şi sferturile de oră.

Tot el a instalat un indicator al minutelor şi un mecanism care arata mişcarea diurnă, format din şapte figurine sculptate în lemn de tei, cu înălţimea de 80 cm, reprezentând zilele săptămânii. Amplasată într-o nişă de pe faţada dinspre Oraşul de Jos, instalaţia pe care sunt fixate cele şapte statuete se roteşte o dată la 24 ore.

Mai precis la miezul nopţii, astfel încă în dreptul ferestrei cu decor din lemn traforat să apară figurina reprezentând ziua care tocmai începe. Din foişorul aflat la nivelul al şaselea al turnului se deschide o superbă panoramă a cetăţii medievale a Sighisoarei şi împrejurimile sale.

Turnul cu Ceas adăposteşte o mare parte din tezaurul documentar al cetăţii din Sighișoara. În interioarele sale a fost amenajat în 1899, prin grija medicului sighişorean Josef Bacon (1857 – 1941), Muzeul de istorie al oraşului.

Sub protecţia zidurilor Turnului cu Ceas se desfăşoară piaţa centrală a cetăţii, în jurul căreia se ordonă întreaga viaţă de zi cu zi a locuitorilor. Aici se judecau altădată procesele şi aveau loc execuţiile unde se afla “stâlpul infamiei”, de care erau legaţi răufăcătorii, cu o piatră de şase kilograme atârnată de gât.

Casele din Sighișoara

Casele care mărginesc piaţa Cetăţii şi Piaţa Muzeului (din faţa Turnului cu Ceas) erau locuite de nobili şi patricieni bogaţi, care aveau un anume statut în cadrul cetăţii. Din rândul lor erau aleşi primarii şi membrii Sfatului comunal.

Aspectul somptuos al acestor edificii (Casa Veneţiană, Casa Vlad Dracul, Casa Duldner, Casa Wagner, Casa cu Cerbi), este diferit de cel al modestelor case ale meşteşugarilor. Duce cu gândul la modelul reşedinţelor de tip palazzini. Afectate de incendiul din 1676, cele mai multe au fost refăcute după aceea. Au suferit transformări în secolul al XVIII-lea.

Biserica Mănăstirii

Tot pe platoul inferior al cetăţii, de asemenea la adăpostul Turnului cu Ceas, se înalță biserica Mănăstirii Dominicane. A fost menţionată documentar încă din anul 1298. Din 1550, după secularizarea averilor manăstireşti, dominicanii au fost obligaţi să părăsească Sighişoara, iar biserica a fost preluată de Sfatul oraşului.

De atunci, Biserica Mănăstirii a devenit principală biserica evanghelică a comunităţii sighişorene. În absida poligonală a corului dreptunghiular se afla altarul bisericii, în stil baroc. A fost realizat în 1680 de doi meşteri peregrini, sculptorul Johann West şi pictorul Jeremias Stranoviu. Cei doi meşteri au construit şi pictat în 1680 orga, situate în partea vestică a navelor.

După distrugerile provocate de năvălirea tătarilor din 1241, regele Bela al IV-lea a luat măsuri. Le-a recomandat saşilor să-şi întărească cu ziduri puternice aşezările de pe teritoriul pe care l-au stabilit, împărţit în Scaune.

La sfârşitul secolului al XIV-lea, sistemul de fortificaţii al Sighișoarei, locuită mai ales de meşteşugari şi negustori bogaţi, era în mare parte definitivat.

Construcţiile ample din această perioadă sunt o dovadă grăitoare a prosperităţii localităţii, datorată mai ales breslelor. Documentul prin care sunt reînnoite statutele de bresla, în anul 1376, menţionează prezenta în cetatea Sighișoarei a 25 de branşe meşteşugăreşti, organizate în 19 bresle.

În această perioadă, dezvoltarea Sighisoarei era comparabilă cu cea a burgurilor din Germania!

Breselele din Sighișoara

Breslele aveau obligaţia de a susţine material biserică şi sistemul defensiv al cetăţii. Fiecare breaslă avea drept patron un anume sfânt, avea altarul ei executat la comandă, locuri şi strane proprii în biserică; celor mai bogate bresle le revenea spre apărare şi întreţinere câte un turn şi o porţiune din zidul de incinta.

Astfel fiecare turn ajunge să fie numit după breaslă care îl îngrijea: Turnul Tăbăcarilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Frânghierilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Cojocarilor (Blănarilor), Turnul Croitorilor, Turnul Cizmarilor şi Turnul Fierarilor. Timpul a anulat vocaţia ameninţătoare a acestor fortificaţii, care au devenit astăzi pitoreşti puncte de atracţie pentru mii de turişti.

Fie că mergeţi de-a lungul axei principale a cetăţii (Strada Şcolii), fie că urmaţi linia fortificaţiilor, pornind ori de la stânga, ori de la dreapta Turnului cu Ceas, paşii vă vor conduce spre un singur loc. Mai exact la baza abruptului “ tunel” de lemn al originalei Scări a Şcolarilor.

O curiozitate a Sighisoarei, construită în 1654, prin grija primarului Johann Both, pentru a înlesni accesul elevilor, în timpul iernilor grele, la Şcoala de pe platoul superior al Dealului Cetăţii. Iniţial, această scară din lemn acoperită cu şindrilă avea 300 de trepte.

Astăzi ea este formată din 175 de trepte, întrerupte de platforme late. După ce veţi urca pitoresca scară, asemănătoare unui tunel, prin ale cărui şipci de lemn pătrund pieziş razele soarelui.

Dacă aveţi norocul să fie vreme frumoasă, veţi ajunge în vârful delalului, unde se află vechea biserica gotică şi şcoala gimnaziului evanghelic. La întoarcere puteţi coborî panta străzii Scării, care va aduce în punctul de pornire.

Biserica din Deal

Contururile greoaie şi masive ale Bisericii din Deal (secolele XIV-XV), situate în cel mai înalt punct al cetăţii. Ele atrag de departe privirea, fie că vă aflaţi înăuntrul zidurilor, fie în afara lor. Biserica este celebră pentru cripta veche – singura de acest fel din Transilvania – pe care o adăposteşte sub cor.

Aceasta reprezintă de fapt vechea basilică romanică, datând din prima jumătate a secolului al XIII-lea. Aceasta a stat la baza Bisericii din Deal. În urma minuţioaselor lucrări de restaurare, desfăşurate de-a lungul a unsprezece ani, între 1992 şi 2003, Biserica din Deal a redevenit funcţională, fiind adaptată pentru a adăposti un Muzeu al Artei Saxone şi un Centru cultural romano – saxon.

În aproprierea bisericii se afla Cimitirul Evanghelic al oraşului şi capela acestuia. De aici puteţi coborî de-a lungul vechilor ziduri care încing pe o lungime de 920 m Dealul Cetăţii. Erau întărite odinioară cu redutabile bastioane şi 14 turnuri de apărare, din care s-au mai păstrat nouă.

Bisericile fortificate şi cetăţile ţărăneşti din zona Sighisoarei

Biserica fortificată din centrul satului Saschiz, la 20 km sud-est de Sighișoara, a fost construită între 1493 şi 1496. Prezintă o singură navă şi un cor alungit şi se sprijină pe 22 de contraforţi. Un drum de strajă a fost scos în cosola pe arcade.

Incinta cuprinde un Turn cu Ceas, asemănător celui de la Sighișoara. Pe un deal din aproprierea satului, în mijlocul pădurii se păstrează ruinele unei vechi cetăţi ţărăneşti de la 1347, dotate cu şase turnuri.

Biserica – cetate de la Cloasterf, la 28 km de Sighișoara. A fost construită între 1521 şi 1524, sub supravegherea maestrului Ştefan Ungar din Sighişoara, după cum precizează o inscripţie din spatele altarului.

Deasupra navei şi corului se înalţa un etaj fortificat, prevăzut cu ferestre de tragere şi guri aruncare. În interior s-au păstrat balcoanele de lemn pictate în secolele XVI-XVII şi altarul barc pictat în 1716 de Andreas Hermann din Sibiu.

Mesendorf, un vechi sat săsesc de la 37 km de Sighişoara. Numele a fost păstrat aproape nealterat, păstrează şi el un ansamblu fortificat, construit în secolul al XIV în stil romanic, apoi transformat în stil gotic timpuriu. Altarul triptic datează din 1653, galeriile, din 1701, iar orga (realizată de Johannes Hahn din Sibiu), din 1765.

În mijlocul cetăţii ţărăneşti de la Viscri, înălţate în secolele XV-XVII, cu dublă incinta şi cinci turnuri de apărare, s-a păstrat o veche biserică în stil gotic, construită pe locul unei capele romanice (secolele XII-XIII). Se găseşte la 42 km sud de Sighișoara, pe drumul înspre Braşov.

Cetatea Rupea

Cetatea Rupea se înalță spectaculos în vârful unui pinten din bazalt. Este aflată la 52 km sud de Sighişoara, pe drumul înspre Braşov. În urma migăloaselor lucrări de restaurare dintre 2009 şi 2013, au fost refăcute zidurile de incinta şi cele patru turnuri şi a fost construit un drum de acces modern.

Cetatea de pe Dealul Cohalmului a fost construită şi extinsă în secolele XIV-XVII. Este folosită ca loc de refugiu pentru satele din zonă.

Biserica fortificată din Malancrav, la 25 km sud-est de Sighișoara. Păstrează un valorous ansamblu de pictură murală în stil gotic din secolul al XIV-lea. Aceasta ilustrează 53 de scene din Vechiul şi Noul Testament.

În incinta cetăţii ţărăneşti din satul Biertan, la 30 km sud-vest de Sighişoara, a fost ridicată între 1492 şi 1516 o biserică fortificată. Ansamblul fortificat este format din trei incinte, întărite cu turnuri şi bastioane de apărare.

Biserica de tip hală, construită în stil gotic târziu, are elemente renascentise. Păstrează un frumos altar poliptic (secolele XV-XVI), strane cu intarsii (secolul al XVI-lea) şi un amvon de piatră (secolul al XVI-lea).

Pe un deal de deasupra satului Alma Vii, la 45 km sud-vest de Sighișoara, înspre Sibiu, se înalţa o biserică de tip hală din prima jumătate a secolului XV-lea. Incinta fortificată, cu ziduri groase de 1,5 m, este străjuită de patru turnuri, amplasate în cele patru puncte cardinale.

În satul Dârjiu (judeţul Harghita), la 36 km de Sighișoara, a fost construită în secolele XIII-XIV o biserică în stil romanic. A fost transformată mai târziu în stic gotic, iar apoi fortificată. În interior se conserva picturi murale de factură gotică. De asemenea, biserica este asemănătoare cu alte biserici fortificate din Transilvania.