La Săpânţa, la 18 km de Sighetu Marmaţiei, se află cea mai cunoscută conservare în situl Muzeului Maramureşului. Este casa lui Stan Ion Pătraș, ctitorul cimitirului din localitate, inedit prin modul ironic şi lipsit de solemnitate în ceea ce priveşte moartea. Pe website-ul nostru puteți găsi informații de cazare în regiunea localității Săpânța.

În curte se păstrează atelierul său, în care un ucenic îi continua meşteşugul. De-a lungul a aproape 80 de ani, în Cimitirul Vesel de la Săpânţa s-au adunat peste 800 de cruci. Crucile sunt acoperite cu “albastru de Săpânţa” şi decorate cu picturi naive. Acestea sunt pline de tâlc care rezumă în chip hazliu viaţa celor care odihnesc acolo.

Porţile maramureșene din lemn

Delimitând două lumi (cea din afară şi cea dinăuntru), poarta are statut de “graniţă” şi funcţie de reprezentare. Însemn al prestigiului social şi economic al familiei şi investite cu rol protector, porţile tradiţionale din Maramureş impresionează prin monumentalitate şi atenţia acordată decoraţiei sculptate.

Au 2 până la 6 stâlpi, legaţi prin fruntar (pragul de sus), şi acoperiş șindriluit şi sunt încrestate cu motive decorative, odinioară cu funcţii magice: funie răsucită şi dintele de lup (apără de răul cel văzut şi cel nevăzut), pomul vieţii (atrage rodnicia şi simbolizează viaţa veşnică), rozete (simbolul soarelui şi al lui Dumnezeu, dătătorul vieţii şi al luminii), figuri zoomorfe şi antropomorfe.

Cele mai frumoase porţi s-au păstrat în gospodăriile din Năneşti, Bârsana, Onceşti, Vadu Izei, Deseşti, Giuleşti, Budeşti etc.

Săpânța, prezentare și informații – Ştiaţi că?

Vâltoarea, o instalaţie hidraulică tradiţională din Maramureş. Funcţionează pe baza forţei centrifuge, este “maşina de spălat” a satului. Se adună toate femeile, ca să-şi spele cergile, păturile, covoarele şi alte ţesături groase de lână.

Tânjaua de pe Mara

În prima jumătate a lunii mai, la Hoteni lângă Săpânța, se organizează Tânjaua de pe Mara. Este o sărbătoare agrară care îl are în centru pe cel mai harnic gospodar din sat – primul care a ieşit cu plugul la arat.

Acesta este purtat cu alai prin sat până la ogor. Unul dintre bătrânii satului face o urare pentru rodirea câmpului şi apoi la râu, unde este udat cu apă ca să fie “noroc şi bucate la vară și rând bun în ţară”.

Se udă apoi şi feţele şi se merge la casa sărbătoritului, unde se petrece până seara târziu cu muzică de cetera, zongora (un fel de chitară) şi doba (toba artizanală cu două membrane). Un obicei asemănător cu Tânjaua de la Hoteni este Udătorul, care s-a păstrat la Surdești (Țara Chioarului).

Săpânța – Ruptul Sterpelor

În luna mai, calendarul popular maramureșan mai înregistrează încă o sărbătoare străveche. Ruptul Sterpelor, care marchează momentul tocmirii stânelor pentru vară şi măsuratul laptelui de la oile gospodarilor. Pentru stabilirea cantităţilor de brânză, caş şi urdă  aceştia le vor primi pe perioada cât oile vor sta în munte.

După sfinţirea turmelor şi măsurarea laptelui se încinge petrecerea, cu mâncare tradiţională (balmoş, tocană de miel), horincă şi muzică populară. Trăită altădată mai simplu şi cu religiozitate, pentru că păstoritul era o ocupaţie de bază în comunitatea tradiţională şi această sărbătoare a căpătat astăzi un aer turistic şi festivist exagerat.