Banat, Parcul Naţional Semenic – Cheile Carasului

Puncte de acces:

  • Dinspre nord: de pe drumul judeţean DJ582 (Reşita – Slatina – Timiş)
  • Dinspre est: de pe drumul naţional DN58 (Anina – Reşita)
  • Dinspre sud, dinspre Anina şi Cheile Nerei: de pe drumul naţional DN57B

Întinzându-se pe o suprafaţă de 36.214 ha, Parcul Naţional Semenic–Cheile Carasului din cadrul Munţilor Banatului cuprinde zece rezervaţii naturale protejate. Cele mai înalte vârfuri din Munţii Semenic, numiţi astfel după o plantă rară întâlnită aici (Antennaria dioica). Ei numindu-se Piatra Goznei (1.447 m), Semenic (1.437 m). Din acest loc se deschid vederi ample spre văile din jur şi spre culmile munţilor Glodeanu şi Tarcu.

La poalele munţilor se afla câteva mici staţiuni montane–Văliug–Crivaia, Secu, Garână şi Trei Ape, iar la înălţimea de 1.410 m veţi găsi staţiunea Semenic. De unde se spune că vă puteţi bucura de cel mai lung sezon de schi din ţară; aici există părţii de schi şi un telescaun. Toate sunt situate la cca 40-50 km de Reşita (vechi centru industrial, aflat pe Calea Fierului din Banat) sau Caransebeş, principalele oraşe din regiune.

Pe website-ul nostru puteți găsi informații și oferte de cazare în Banat și împrejurări.

Traseu spre Pădurea de la izvoarele Nerei

Staţiunea Semenic este un bun punct de plecare în traseu spre Pădurea de la izvoarele Nerei (5.000 ha). Socotită una dintre cele mai mari păduri virgine din Europa. Fagii de aici au vârsta de peste 350 de ani. Tot de aici puteţi porni spre superbele Chei ale Carasului, unele dintre cele mai lungi şi sălbatice din ţară.

Articole recomandate:

 

 

Ele întindându-se pe o lungime de 19 km între localităţile Caraşova şi Valea Comarnicului; pietrele acoperite de muşchi din albie oferă o privelişte fascinantă. În luna mai, când înfloresc păduricile de liliac de pe terasele de piatră, locul pare desprins dintr-un vis.

În zona lor se găsesc în jur de 50 de peşteri şi avene, dintre care cea mai impresionantă este Peştera Comarnic, dezvoltată pe trei niveluri. Spectaculoasă este şi Peştera Popovat, declarată monument al naturii. Conturul intrării în Peştera Liliecilor te trimite cu gândul la harta Africii. Tot în cadrul cheilor, pe malul drept, la 200 m deasupra apei s-au păstrat în vârful unei stânci abrupte ruinele Cetăţii Caraşova.

Banat – Ştiaţi că?

Legenda spune că numele râului Caraș se datorează unui turc care a trecut prin această regiune în timpul unui război şi, în timp ce privea din cetate râul, i-a spus Kara Şu (apa neagră, în turcă). Staţiunea Trei Ape este situată la altitudinea de 850 m, lângă lacul de acumulare omonim, unde se varsă râurile Semenic, Grădişte şi Brebu. Ele  izvorând din Munţii Semenic, formând izvoarele Timiş.

Garână (fostul Wolfsberg), pe coama unui deal de lângă lacul Trei Ape, a fost întemeiată de coloniştii germani aduşi din Boemia pentru a asigura alimentarea cu cărbune de lemn pentru uzinele siderurgice reşiţene. Din 1996, localitatea găzduieşte în fiecare lună august Festivalul Internaţional de Jazz. În acelaşi an a fost inaugurat Parcul de Sculptură, situat la intrarea în localitate, pe drumul dinspre Văliug.

Staţiunea Văliug–Crivaia

Staţiunea Văliug–Crivaia este amplasată la altitudinea de 650 m, pe malul Lacului Goza, ideal pentru practicarea sporturilor nautice. Există şi două părţii de schi: casa Baraj, cu lungimea de 800 m, şi Semenic–Văliug, cu lungimea de 5.800 m lungime, de-a lungul căreia puteţi ajunge de pe Semenic până la Văliug. Staţiunea Secu este situate la 12 km de Reşita, pe malul lacului Secu.

Muntele satului Grădişte

La poalele muntelui, în satul Grădişte, căutaţi ansamblul de mori declarate monumente istorice. În zona se afla sălbaticele Chei ale Gradistei, cu lungimea de 9 km. Din aceștia, o porţiune de 4 km, este mărginită de versanţi abrupţi ciuruiţi de 100 de peşteri (precum Peştera Galaţiului, cu lungimea de 258 m, şi Peştera cu Apă, cu lungimea de 397 m). Cel mai sălbatic este sectorul dintre Cleanţul Gherii şi abruptul Nordic al Dealului.

Calea ferată Anina–Oraviţa

Jumătate din chei sunt străbătute de spectaculoasa cale ferată Anina–Oraviţa, un tronson din ruta Anina–Bazias. Cea mai veche linie ferată montană din România, construită între 1847 şi 1854, pe vremea stăpânirii austro–ungare. Aceasta era folosită pentru a transporta cărbunii de la mâna din Anina la portul din Bazias.

Linia, comparată cu Semmeringul austriac, are lungime de 34 km. Cu o diferenţă de nivel de 337 m şi este străbătută de 14 tuneluri (cel mai mare cu lungimea de 660 m) şi 10 viaducte (printre care Jitin, cel mai înalt viaduct din ţară – 37 m). Durata călătoriei este de 2 ore.

Amplasata într-o depresiune carstică, la altitudinea de 650 – 770 m, Anina (fostul Steierdorf), a fost întemeiată pe data de 24 iunie 1773. Pe când s-au stabilit familii de colonişti austrieci (din Stiroa, Austria), care se ocupau cu fabricarea mangalului, utilizat în cadrul combinatului siderurgic de la Oraviţa. Uzinele de fier Anina, construite între 1858 şi 1927, au fost declarate monument istoric.

Din ansamblul staţiunii Sommerfrische (sau Aurora Banatului) s-au mai păstrat doar ruinele sanatoriului şi coloniei miniere, datând din 1893-1895, situate la 5 km sud-vest de localitatea Steierdorf – Anina, în mijlocul pădurii de brad şi fag; printer cei mai de seamă oaspeţi s-au numărat tenorul Italian Enrico Caruso şi dansatoarea americană Josephine Baker.

Teatrul Vechi-Teatrul Mihai Eminescu

Oraviţa este celebră pentru Teatrul Vechi sau Teatrul Mihai Eminescu (1817), primul teatru din România, pe scenă căruia a jucat şi poetul Mihai Eminescu alături de trupă să. A fost construit în stil baroc, după modelul Burgtheater din Viena, evident la scară redusă. Capela romano – catolică, prima biserică a minerilor din Oraviţa, datează din 1707.

Farmacia La Vulturul Negru, înfiinţată în 1763 de Edward Winter şi cumpărată ulterior de familia Knoblauch, adăposteşte azi Muzeul Farmaciei Montane, care a păstrat mobilierul vechi, instrumente de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi biblioteca de carte veche. În 1859 aici a avut loc cea mai mare expoziţie industrială, economică şi de manufactură din întregul Imperiu Austriac.

Ambele localităţi se afla la cca 35-50 km de Reşita unde se află principalul centru urban din regiune. Pe data de 3 iulie 1771, când aici au fost inaugurate primele furnale din cadrul Uzinelor Reşita (C.S.R.–Combinatul Siderurgic Reşita, azi TMK – Reşita), a devenit cel mai vechi centru metalurgic din Europa.

În 1872 aici a fost produsă prima locomotive (Reşita 2, cu ecartament de 948 mm), expusă în present la Muzeul de Locomotive cu Aburi, alături de alte 15 modele de locomotive fabricate în perioada 1872 – 1959.

Funicularul construit în 1964

Centrul oraşului este străbătut pe o distanţă de 700 m de funicularul construit în 1964. Acesta folosit la transportarea calcarului din munte până la combinatul siderurgic. Din păcate, instalaţia, având o lungime totală de 3,5 km, a fost lăsată să se degradeze. Se află momentan în stare de colaps, deşi ar fi putut fi transformată într-o atracţie turistică a oraşului.

Realizată din oţel inoxidabil la UCMR (Uzina de Construcţii de Maşini Reşita), fântâna cinetică din centru, inaugurata în 1984, este opera sculptorului Constantin Lucaci. Piesele centrale înfăţişează un furnal şi un butuc de turbina Kaplan. Muzeul Banatului Montan de pe Bd. Republicii nr.10, a fost înfiinţat în 1959.

Podul din cartierul Stavilă, între strada Castanilor şi strada Zimbrului, inaugurat la sfârşitul anului 1931, este primul pod arcuit şi integral sudat din România.

Parcul Naţional Cheile Nerei – Beușnița

Acest parc cu suprafaţa de 36.758 ha, situat în sudul Munţilor Aninei, în judeţul Caras–Severin, este celebru pentru sălbăticia sa de poveste. Coloana vertebrală a parcului este reprezentată de râul Nera, care formează nişte chei spectaculoase. Ele fiind cele mai lungi din ţară, desfăşurându-se pe 22 km. Aceste chei se pot gasi între satele Şopotul Nou şi Sasca Romana, între Munţii Aninei şi Locvei.

De-a lungul lor se înşiruie lacuri carstice înconjurate de legende (Ochiul Beiului şi Lacul Dracului), peşteri şi avene (Plopă, Ponor, Dubova, Peştera Boilor etc.), insuliţe şi vechi mori părăsite. Primăvara şi la începutul verii, apele înspumate ale Nerei sunt perfecte pentru a face rafting.

Frumoase sunt şi cursurile pârâului Bei şi afluentului sau Beușnița, cu numeroase praguri şi cascade formate prin depuneri de travertin.

Cascada Beusnita, situată pe răul Beu în amonte de lacul Ochiului Beiului, în Parcul Naţional Cheile Nerei, este formată dintr-o succesiune de mai multe cascade. Cea mai mare revărsându-şi apele deasupra unui perete acoperit de muşchi, de la înălţimea de 15 m.

Accesul se face de pe şoseaua de legătură între Anina şi Orşova, din localitatea Şipotului Nou. De la intrarea în parc până la cascadă aveţi de parcurs 6 km. În drum veţi trece înainte pe lângă Cascada Văioaga şi Lacul Ochiul Beiului.

Ştiaţi că ?

Despre apele înspumate ale Cascadei Beusnita se spune că ar fi valul de mireasă al unei ciobăniţe din satul Potoc. De care s-a îndrăgostit un bei musulman. Tatăl beiului, supărat şi-a trimis slujitorii s-o înjunghie pe fată. Îndrăgostitul şi-a găsit iubita ucisă în vârful stâncii de unde curge azi cascada.

S-a răzbunat pe ostaşii tatălui său, cu care s-a luptat până şi-a pierdut un ochi, apoi şi-a înfipt hangerul în inimă. Pe locul unde a căzut ochiul beiului a luat naştere lacul care azi poartă numele Ochiul Beiului.

Acesta alimentat de un izvor care se zice ca este format din lacrimile acestuia. Apele cascadei şi cele ale izvorului se întâlnesc în aproprierea lacului, de parcă cei doi iubiţi au găsit calea de a rămâne uniţi şi după moarte.

Apele Lacului Ochiul Beiului nu îngheaţă niciodată. Culorile acestuia au o nuanţă specială, variind de la un turcoaz ireal, ca peruzeaua, la un albastru fascinant şi un verde magic, pare aproape incredibil.

Cascada Bigar, de pe cursul râului Minis a fost decretată în 2013 de site-ul The WORLD Geography drept cea mai frumoasă cascada din lume. Această cascadă aflându-se la 12 km de localitatea Bozovici. Prin aproprierea acestei cascade de o frumusețe unică trece Paralela 45.

Lacul Dracului

Lacul Dracului, cel mai mare lac carstic din ţară, este accesibil din localitatea Sasca Montana. Are diametrul de 20 m şi adâncimea de 9-12 m (deşi potrivit legendelor locale, ar fi fără fund). Şi acest lac are o culoare albăstrie–verzie de-a dreptul fascinantă.

Ieşind din perimetrul parcului, îndreptaţi-vă neapărat spre satul Eftimie Murgu (fostul Rudăria) de pe Valea Almajului. Puteți găsi 22 de mori cu ciutura funcţionale se înşiruie de-a lungul râului Rudarica, pe o lungime de 3 km.

Locul este fabulous şi îţi lăsa impresia că aici timpul parcă s-a oprit în loc. Şi în Mehadica s-a păstrat un ansamblu de mori, de asemenea declarate monumente istorice.